Modificări privind emiterea facturilor începând cu 1 ianuarie 2013.

Codul fiscal modificat prin OG nr. 15/2012 prevede că, începând cu 1 ianuarie 2013, facturile trebuie să conțină obligatoriu următoarele informații:
– numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;
– data emiterii facturii;
– data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;
– datele societății care emite factura: nume, adresă și cod de înregistrare fiscală;
– datele beneficiarului bunurilor sau serviciilor: nume, adresă și codul de înregistrare fiscală;
– date despre bunurile sau serviciile livrate: denumire, cantitate, prețul unitar;
– valoarea bunurilor sau serviciilor fără TVA;
– indicarea cotei de taxă aplicată și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;
– o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeași operațiune;
– în cazul societăților cu răspundere limitată, facturile vor conține și capitalul social, iar pe facturile emise de societățile pe acțiuni trebuie menționate capitalul social subscris, dar și cel vărsat. Amenda pentru încălcarea acestor prevederi este cuprinsă între 2.500 lei și 5.000 lei;
– dacă facturile sunt emise de o sucursală, acestea trebuie să menționeze și Oficiul Registrului Comerțului la care a fost înregistrată sucursala și numărul ei de înregistrare. Lipsa acestui element atrage o amendă de până la 5.000 de lei;
– mențiunea “TVA la încasare”, în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării facturii;
– mențiunea «taxare inversă», în cazul în care clientul este persoană obligată la plata TVA;
– mențiunea «autofactură», în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului;
– dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de arta;
– obiecte de colecție și antichități, una dintre mențiunile «regimul marjei – bunuri second-hand», «regimul marjei – opere de artă» sau «regimul marjei – obiecte de colecție și antichități», după caz.
Totodată, legislația prevede că lipsa elementelor obligatorii de pe factură poate duce la imposibilitatea de deducere a TVA de către persoana impozabilă.
De asemenea, Codul fiscal cuprinde și alte aspecte importante referitoare la factură și anume:
semnarea și ștampilarea facturilor nu are caracter obligatoriu;
– facturile pot fi expediate prin poștă, fax sau e-mail;
– facturile pot fi întocmite în orice limbă oficială a statelor membre UE însă, la solicitarea organelor de inspecție fiscală, trebuie să se asigure de către societate traducerea în limba română;
– facturile trebuie să fie arhivate, odată cu celelalte documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite;
– în fiecare an trebuie să se stabilească numărul de la care se va emite prima factură.

Share this post